EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHAUSTÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care tratează un subiect epuizându-l; în întregime; complet. [Sil. ex-ha-us-tiv] /<fr. exhaustif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHAUSTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care caută să trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHAUSTÍV, -Ă adj. care epuizează un subiect; complet. (< fr. exhaustif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHAUSTÍV adj. complet, integral, întreg, total. (Excerptare ~ a unui material.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Exhaustiv ≠ neexhaustiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exhaustív adj. m. (sil. -ha-us-), pl. exhaustívi; f. sg. exhaustívă, pl. exhaustíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink