EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Țesut cu aspect de tumoare crescut pe suprafața unui organ sau a corpului. – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXCRESCÉNȚĂ ~e f. Tumoare externă care se formează pe corpul omului, al unui animal (negi, polipi etc.) sau al unor plante. [G.-D. excrescenței; Sil. ex-cres-cen-ță] /<fr. excrescentia
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXCRESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, ceea ce crește anormal pe un organ, pe o porțiune a corpului. [< lat. excrescentia, cf. fr. excroissance].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXCRESCÉNȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*excrescénță f., pl. e (d. lat. excrescere, a crește, a ĭeși în relief, cu sufixu -ență). Ĭeșitură, crescătură pe pelea [!] animalelor (saŭ pe scoarța plantelor), ca negiĭ ș. a.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink