EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excoriation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCORIÁȚIE s. f. excoriere. (< fr. escoriation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCORIÁȚIE s. v. eroziune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

excoriáție s. f. (sil. -ri-a-ți-e), art. excoriáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink