EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCOGITÁȚIE s.f. (Liv.) Efort de gândire. [Gen. -iei. / < lat. excogitatio, cf. fr. excogitation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCOGITÁȚIE s. f. efort de gândire. (< lat. excogitatio, fr. excogitation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

excogitáție s. f. (sil. -ți-e), art. excogitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink