EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSIVITÁTE ~ăți f. Caracter exclusiv. ◊ În ~ excluzând alte alternative. /<fr. exclusivité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSIVITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte, de a proiecta un film etc. ◊ În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. [Cf. fr. exclusivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excluzivitáte f. Calitatea de a fi excluziv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink