EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate. 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXÁRH ~i m. Arhiereu însărcinat cu controlul mănăstirilor. /<ngr. éxarchos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – șef].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exárh (exárhi), s. m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s. f. (vicariat).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exárh s. m. (sil. mf. ex-), pl. exárhi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*exárh m. (ngr. și vgr. éxarhos). Cel care ținea locu împăratuluĭ din Orient în Italia. Locotenentu patriarhuluĭ din Constantinopol. Exarhu plaĭurilor, titlu fostuluĭ mitropolit primat al Româniiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXÁRH (‹ fr., lat., 3 ngr.) s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană (sec. 4). 2. Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord în sec. 6-7. 3. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul de la Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie sau dintr-o țară. ♦ Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exarh, exarhi s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și Africa de Nord. 2. (În trecut) Demnitate bisericească în Bis. ortodoxă, superioară mitropolitului și inferioară patriarhului, care se conferea prin delegație de către Patriarhia din Constantinopol (Mitropolitul Ungrovlahiei era și exarh al plaiurilor dincolo de Carpați); persoană care deținea această demnitate. (Astăzi) Arhimandrit numit de chiriarh cu atribuții de inspecție și de control al m-rilor dintr-o eparhie. – Din gr. exarhos.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink