EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

examinatór adj. m., s. m. [x pron. gz], pl. examinatóri; f. sg. și pl. examinatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink