EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁȚIE s. v. exagerare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exageráție s. f. (sil. -ți-e), art. exageráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă [!]: a spune c´aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink