EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exagerare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXAGERÁ ~éz tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura mărind proporțiile reale; a prezenta în proporții denaturate. /<fr. exagérer, lat. exagerare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁ vb. I. tr. A mări, a amplifica ceva peste măsură. [< fr. exagérer, cf. lat. exagerare – a îngrămădi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁ vb. tr. a mări, a amplifica ceva peste măsură. (< fr. exagérer, lat. exaggerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXAGERÁ vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exagerá vb., ind. prez. 1 sg. exageréz, 3 sg. și pl. exagereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exageréz v. tr. (fr. exaggérer, d. lat. ex-ággero, -áre, a grămădi, d. agger, grămadă, proeminență). Amplific (saŭ și micșorez) în vorbă realitatea, „fac din țînțar armăsar”: omu incult, ca și mincinosu, exagerează faptele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink