EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUTÍV ~ă (~i, ~e) Care se dezvoltă treptat și continuu; care evoluează. /<fr. évolutif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUTÍV, -Ă adj. Care evoluează treptat și neîntrerupt. [< fr. évolutif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUTÍV adj. cronologic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Evolutiv ≠ involutiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. sg. evolutívă, pl. evolutíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evolutív, -ă adj. (d. lat. evolutus, desfășurat, cu sufixu -iv). Supus evoluțiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink