EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUÁRE s.f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [< evolua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Evoluare ≠ decădere
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evoluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. evoluării (sil. -lu-ă-); pl. evoluări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A EVOLUÁ ~éz intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a se afla în evoluție; a avansa; a înainta; a progresa; a se dezvolta; a propăși. 2) A-și urma cursul firesc; a decurge; a se desfășura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie mișcări circulare; a executa evoluții; a se roti. 4) (despre trupe) A-și schimba poziția printr-o serie de manevre. 5) sport A susține un meci; a juca. 6) (despre echipe, formații artistice etc.) A se prezenta în fața publicului în cadrul unei competiții sportive sau în cadrul unui program artistic. /<fr. évoluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUÁ vb. I. intr. 1. A se dezvolta, a se transforma. ♦ A se desfășura, a se întinde. 2. A se mișca, a se desfășura larg (cu mișcări circulare). [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évoluer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUÁ vb. intr. 1. a se dezvolta, a se transforma. ◊ a se desfășura. 2. a se mișca, a se deplasa (cu mișcări largi). (< fr. évoluer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOLUÁ vb. 1. v. dezvolta. 2. a se desfășura, a merge. (Treaba ~ bine.) 3. a se desfășura, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum au ~ faptele.) 4. a decurge, a se desfășura, a se petrece. (Partida a ~ în bune condiții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A evolua ≠ a decădea, a involua, a regresa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evoluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. evoluéz, 3 sg. și pl. evolueáză, 1 pl. evoluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evoluéze (sil. -lu-e-); ger. evoluând (sil. -lu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evoluéz v. intr. (fr. evoluer, d. evolution, evoluțiune). Fac evoluțiunĭ, merg încoace și încolo: escadra a evoluat. Fig. Trec printr´o serie succesivă de transformărĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink