EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

evocáție s. f. → vocație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink