7 definiții pentru «evita»   conjugări

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVITÁ vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. și pl. evítă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink