EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

eviráre s. f., g.-d. art. evirării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A EVIRÁ ~éz tranz. (ființe) A lipsi de glandele sexuale pe cale terapeutică; a scopi; a castra; a jugăni; a steriliza. /<fr. évirer, lat. evirare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIRÁ vb. tr., refl. 1. a (se) castra. 2. (fig.) a (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. (< lat. evirare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

evirá vb., ind. prez. 1 sg. eviréz, 3 sg. și pl. evireáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink