EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIRÁȚIE s.f. (Liv.) Evirare. ♦ Impotență precoce; emasculare. [< fr. éviration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIRÁȚIE s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr. eviration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIRÁȚIE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eviráție s. f. (sil. -ți-e), art. eviráția (sil. -ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink