EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIDÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIDÉNT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVIDÉNT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evidént adj. m., pl. evidénți; f. sg. evidéntă, pl. evidénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink