EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVENTUALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter eventual. ~atea unui tratat. 2) Situație care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice ~. /<fr. éventualité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVENTUALITÁTE s.f. Situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVENTUALITÁTE s. f. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVENTUALITÁTE s. v. posibilitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eventualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. eventualității; pl. eventualități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eventualitáte f. (d. eventual; fr. éventualité). Întîmplare, lucru care se poate întîmpla: ĭa-țĭ cortelu pentru orĭ-ce eventualitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink