EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care poate avea loc; care este cu putință. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EVENTUÁL, -Ă adj. Care se poate întâmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întâmplare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EVENTUÁL, -Ă adj. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil. (< fr. éventuel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EVENTUÁL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eventuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. eventuáli; f. sg. eventuálă, pl. eventuále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eventuál, -ă adj. (fr. éventuel, it. eventuale, d. lat. eventus, întîmplare). Întîmplător, care depinde de întîmplare: ĭa-țĭ cortelu pentru vre-o ploaĭe eventuală. Adv. În mod eventual.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EVENTUÁL, -Ă (‹ fr.) adj. (Și adv.) Care depinde de împrejurări; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care conferă titularului său un grad redus de putere și siguranță, întrucât îi lipsește fie obiectul, fie subiectul activ, adică unul dintre componentele necesare existenței sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar putea produce în viitor).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink