EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁRE s.f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei; evacuație. ♦ Eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. [< evacua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁRE s. f. 1. acțiunea de a evacua. 2. eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. 3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁRE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuințe.) 2. părăsire. (~ unui oraș.) 3. v. eliminare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evacuáre s. f. ( sil. -cu-a-), g.-d. art. evacuării (sil. -cu-ă-); pl. evacuări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

A EVACUÁ ~éz tranz. 1) (spații, localități, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniți, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operațiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deținută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operație specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁ vb. tr. 1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.). ◊ a da afară pe cineva (dintr-o locuință). 2. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. (< fr. évacuer, lat. evacuare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. v. elimina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. și pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evacuațiúne f. (lat. evacuátio, -ónis). Acțiunea de a evacua. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*evacuéz v. tr. (evácuo, -áre, d. vacuus, gol, deșert). Med. Fac să ĭasă din corp. Arm. Părăsesc un loc capitulînd. A evacua bolnaviĭ (îld. a evacua locu saŭ spitalu de bolnavĭ) nu e zis propriŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink