europe(n)ísm s.n. Caracter european, atitudine favorabilă unității europene ◊ „«Preferații» ar manifesta înclinație pentru «europeism» și «universalism», ceilalți pentru «naționalism».” Luc. 11 II 84 p. 1. ◊ „Apar situații în care europenismul este în pericol.” ◊ „22” 30/95 p. 4. ◊ „«22» este o publicație devotată valorilor democrației și europenismului.” ◊ „22” 35/95 p. 3 (din fr. européisme; cf. fr. européanisme, it. europeismo, engl. Europeanism; DMC 1968, PR 1969; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EUROPA (EUROPE) 1. (În mitologia greacă) Fiica lui Agenor, regele Tyrului (în Fenicia). Zeus, transformat în taur, a răpit-o și a dus-o în Creta. Aici E. a născut pe Minos, Radamante și Sarpedon. 2. Satelit al planetei Jupiter; 3.000 km diametru; descoperit de G. Galilei în 1610.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink