EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

EURÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EURÍSTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eurístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eurístici; f. sg. eurístică, pl. eurístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eŭrístic, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-l face pe elev să afle adevăru răspunzînd întrebărilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink