EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFÓNIU n. Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. /<it. eufonio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eufóniu s. n. (sil. e-u-) [-niu pron. -niu], art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

eufoniu(m) 1. Instrument compus din tuburi de sticlă acordate (I), construit de Chladani în 1790. Prin atingerea lor cu degetele umezite în apă, tuburile produceau vibrații* longitudinale. Ele transmiteau însă vibrații transversale barelor de oțel cu care erau puse în legătură. 2. Instr. de suflat de alamă, întrebuințat în fanfară (6), cu registru (1) corespunzător vocii de bariton (I, 1). Echiv. germ. Barytonhorn [Bariton (II, 3)]. V. fligorn (2).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink