EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism.[Pr.: e-u-] – Din fr. euphemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFEMÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eufemisme; propriu eufemismelor. 2) Care constituie un eufemism. /<germ. euphemistisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFEMÍSTIC adj. (Lingv.) Referitor la eufemism; care constituie un eufemism; eufemic. [Cf. germ. euphemistisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EUFEMÍSTIC adj. referitor la eufemism; voalat. (< germ. euphemistisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eufemístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eufemístici; f. sg. eufemístică, pl. eufemístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eufémic, -ă adj. (d. eufemizm [!]). Relativ la eŭfemizm. Adv. În mod eŭfemic. – Uniĭ zic eŭfemistic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink