EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EUDIOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiomètre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EUDIOMÉTRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr. eudiomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eudiométru s. n. (sil. e-u-di-o-, -tru), art. eudiométrul; pl. eudiométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eŭdiométru n., pl. e (vgr. eúdios, senin, liniștit, eudía, seninătate, liniște, și metron, măsură). Fiz. Un instrument p. analiza orĭ sinteza aeruluĭ și a altor gazurĭ: eŭdiometru cu mercur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink