ETUVÁRE s.f. Acțiunea de a etuva și rezultatul ei. [< etuva].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etuváre s. f., g.-d. art. etuvării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETUVÁ vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr. étuver].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETUVÁ vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr. étuver)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etuvá vb., ind. prez. 1 sg. etuvéz, 3 sg. și pl. etuveáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETUVÁRE (după fr. étuvage) s. f. Procedeu de dezinfecție, sterilizare și deparazitare prin căldură a obiectelor din sticlă sau metalice și a echipamentelor de protecție, utilizat în medicina umană și veterinară.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink