ETILÁRE, etilări, s. f. 1. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei antidetonante. – V. etila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETILÁRE s.f. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. ♦ Adăugare de etil fluid unei benzine pentru a-i îmbunătăți cifra octanică; etilație. [< etila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETILÁRE s. f. 1. introducere a unui radical etil într-o moleculă organică; etilație. 2. tratare cu etil fluid a unei benzine, pentru a-i îmbunătăți cifra octanică. (< etila)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etiláre s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETILÁ, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETILÁ vb. I. tr. A efectua o etilare. [< etil].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETILÁ vb. tr. a efectua o etilare. (< etil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etilá vb., ind. prez. 1 sg. etiléz, 3 sg. și pl. etileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink