ETEROCLÍT, -Ă, eterocliți, -te, adj. V. heteroclit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROCLÍT, -Ă adj. Care deviază de la regulile obișnuite; anormal, nenormal, ciudat, bizar. [Var. heteroclit, -ă adj. / cf. fr. hétéroclite, lat. heteroclitus, gr. heteroklitos – îndoit, neregulat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROCLÍT/HETEROCLÍT, -Ă adj. 1. format din elemente disparate, eterogene. 2. anormal; ciudat, bizar. (< fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eteroclít (-ro-clit) adj. m., pl. eteroclíți; f. eteroclítă, pl. eteroclíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

eteroclít / heteroclít adj. m. (sil. -clit), pl. eteroclíți / heteroclíți; f. sg. eteroclítă / heteroclítă, pl. eteroclíte / heteroclíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eteroclít, -ă adj. (vgr. ῾eteróklitos, d. ῾éteros, altu, și klísis, declinare). Gram. Care se declină și după altă declinare, decĭ neregular. Fig. Contra regulelor arteĭ: edificiŭ eteroclit. Bizar, fantastic: gusturĭ eteroclite.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink