ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ETERNIZÁ ~éz tranz. A face să devină etern; a înveșnici. /<fr. éterniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNIZÁ vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. (< fr. éterniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNIZÁ vb. v. imortaliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eternizá vb., ind. prez. 1 sg. eternizéz, 3 sg. și pl. eternizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eternizéz v. tr. (d. etern; fr. éterniser). Fac să dureze prea mult timp: mulțĭ avocațĭ eternizează procesele. V. refl. Durez indefinit. Fam. Rămîn prea mult: du-te, dar nu te eterniza acolo.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink