ETERNITÁTE s. f. Faptul de a fi etern (1); existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat. aeternitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNITÁTE f. 1) Caracter etern; veșnicie; vecie. 2) Perioadă de timp, de foarte lungă durată. [G.-D. eternității] /<fr. éternité, lat. aeternitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (P. ext.) Perioadă foarte lungă. [Cf. lat. aeternitas, fr. éternité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi etern; veșnicie. (< fr. éternité, lat. aeternitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNITÁTE, (rar) eternități, s. f. Faptul de a fi etern; existență infinită în timp, constituind una dintre proprietățile de bază ale materiei; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Fr. éternité, (lat. lit. aeternitas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERNITÁTE s. v. veșnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eternitate ≠ efemeritate, temporalitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eternitáte s. f., g.-d. art. eternității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eternitáte f. (lat. aetérnitas, -átis). Veșnicie, durată fără început și sfîrșit. Vĭața viitoare: a cugeta la eternitate. Un timp foarte îndelungat: e o eternitate de cînd nu te-am văzut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink