éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

éteră, V. ĭatră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink