ETÁTE s. f. Vârstă. ◊ Loc. adj. În etate = bătrân. – Din lat. aetas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÁTE f. Durată de timp socotit de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă. ◊ În ~ în vărstă; bătrân. [G.-D. etății] /<lat. aetas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÁTE s.f. Vârstă. ◊ În etate = bătrân. [< lat. aetas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÁTE s. f. vârstă. (< lat. aetas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÁTE s. v. vârstă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

etáte (etắți), s. f. – Vîrstă. Lat. eatatem (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

etáte s. f., g.-d. art. etății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*etáte f. (lat. áetas, -átis [din aevitas], d. aevum, ev). Vîrstă, durată a vĭețiĭ. Om în etate, cam bătrîn, în vîrstă. – Există și într´un doc. din 1687, în ArhO. 1924, 149: fiind cu etatea trecută în vîrsta bătrînețelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink