ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁRE s.f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj. [< etala].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁRE s. 1. exhibiție. (Etalarea toaletelor.) 2. v. expunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

etaláre s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. și pl. etaleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink