ETAJÁRE, etajări, s. f. Acțiunea de a (se) etaja și rezultatul ei. – V. etaja.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETAJÁRE s.f. Acțiunea de a etaja și rezultatul ei. [< etaja].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etajáre s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ETAJÁ ~éz tranz. A face să se etajeze; a suprapune. /<fr. étager
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ETAJÁ pers. 3 se~éază A se dispune în etaje; a se așeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETAJÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. étager].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETAJÁ vb. tr., refl. a (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. (< fr. étager)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etajá vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 sg. și pl. etajeáză, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etajéze; ger. etajând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETAJARE suprapunere cu parașutele în proba de lucru relativ pe cupolă (v.)
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink