ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉSTIC ~că (~ci, ~ce) (în opoziție cu vestic) 1) Care este situat la est față de un punct de referință; de est. 2) Care vine de la est sau este îndreptat spre est. 3) Care ține de regiunile de est; oriental. /est + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉSTIC, -Ă adj. (De) la est, răsăritean, oriental. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉSTIC, -Ă adj. (de) la est, răsăritean, oriental. (< est + -ic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉSTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

éstic adj. m., pl. éstici; f. sg. éstică, pl. éstice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink