ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTAVÉLĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

estavélă s. f., pl. estavéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink