esnáf, V. isnaf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink