ESHATOLOGÍE s.f. v. escatologie.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESHATOLOGÍE s. f. totalitatea concepțiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii. (< fr. eschatologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eshatologíe s. f., art. eshatología, g.-d. eshatologíi, art. eshatologíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eshatologíe s. f. Concepție existentă în unele religii despre sfârșitul universului, despre distrugerea lumii și despre destinul omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătură despre evenimente legate de sfârșitul vieții omului pe pământ și de mântuirea lui (eshatologie particulară), precum și despre realitățile ultime ale sfârșitului lumii (a doua venire a Domnului, învierea morților, judecata universală, cer nou și pământ nou, viața veșnică și chinurile veșnice), când lumea începe din nou având ca scop nu sfârșitul, ci eternitatea (eshatologie universală). [Var. escatologíe s. f.] – Din fr. eschatologie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink