ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ESCROCÁ ~chéz tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*escrochéz, a -ocá v. tr. (fr. escroquer, d. it. scroccare). Fur înșelînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink