6 definiții pentru «escadron»   declinări

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCADRÓN ~oáne n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCADRÓN s. n. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr´un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s´a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink