ERUCTÁȚIE, eructații, s. f. Acțiunea de a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit. – Din fr. éructation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERUCTÁȚIE s. f. eliminare de gaze din stomac, însoțită de zgomot, prin esofag și cavitatea bucală; râgâială. (< fr. éructation, lat. eructatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERUCTÁȚIE s. v. râgâială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eructáție s. f. (sil. -ți-e), art. eructáția (sil. -ți-a), g.-d. art. eructáției; pl. eructáții, art. eructáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink