ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ERODÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre terenuri, soluri etc.) A suferi o eroziune; a se roade. /<fr. érroder, lat. erodere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr. éroder, cf. lat. erodere – a roade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr. éroder, lat. erodere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink