7 definiții pentru «ermetic»   declinări

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; etanș. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înțeles; impenetrabil; obscur. Stil ~. /<fr. hermétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsând să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înțeles, de neînțeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanșează perfect. 2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ◊ ezoteric. (< fr. hérmétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÉTIC adj. etanș. (Închidere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg. ermétică, pl. ermétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ermétic, -ă adj. (d. Ermes, Mercur al Grecilor. La Egiptenĭ el era tatăl științelor, maĭ ales al celor oculte. Fără îndoĭală, de aceĭa alchimiștiĭ, mult timp după stingerea păgînizmuluĭ [!], îl aveaŭ ca patron, ĭar alchimiiĭ i se zicea la început „știința ermetică”). Relativ la prefacerea metalelor unu într´altu și la medicina universală. Închis perfect, fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru: butelie ermetică. Adv. Fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru, cum ar fi o butelie peste al căreĭ dop aĭ turnat ceară care s´a solidificat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink