ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. 2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. și f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. și f. Adept al eristicii. / < fr. éristique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eristică. ♦ școală ~ă = nume dat școlii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. éristique, gr. eristikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

erístic adj. m., pl. erístici; f. sg. erístică, pl. erístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink