ERGONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGONOMÍE f. Disciplină care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. [G.-D. ergonomiei] /<fr. ergonomie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGONOMÍE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ergonomíe s. f., art. ergonomía, g.-d. ergonomíi, art. ergonomíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ergonomíe s.f. 1974 Disciplina care studiază condițiile de muncă v. profesiologie; v. și Pr.R.TV 22 VI 80 p. 2, R.l. 8 VII 80 p. 2 (din fr. ergonomie; cf. engl. ergonomics; DMC 1949; L. Seche în LR 2/75 p. 176; D.Filoz., DEA; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink