ERGOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat. – Din fr. ergométrie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGOMETRÍE f. Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. /<fr. ergométrie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGOMETRÍE s.f. Măsurarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic. [Gen. -iei. / < fr. ergométrie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERGOMETRÍE s. f. disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. (< fr. ergométrie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ergometríe s. f. (sil. -tri-), art. ergometría, g.-d. ergometríi, art. ergometríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ergometríe s.f. (med.) Măsurarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic ◊ „Ergometrie. C.M., cercetător francez, a elaborat o nouă claviatură pentru mașini de scris, menită să reducă efortul de dactilografiere și să mărească viteza de lucru [...] așezarea noii claviaturi este mai ergometrică, unghiul în care trebuie să bată cele două mâini fiind mai «natural».” R.l. 27 VI 80 p. 6 (din fr. ergométrie; PR 1960; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink