EREZIÁRH s. m. șef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ereziárh s. m., pl. ereziárhi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ereziárh m. (vgr. ῾airesiárhes și -iarhos). Șefu uneĭ secte, autoru uneĭ ereziĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink