EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. epurateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPURATÓR ~oáre n. Aparat folosit pentru epurare; purificator. /<fr. épurateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr. épurateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPURATÓR s. n. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid. (< fr. épurateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPURATÓR s. (TEHN.) purificator. (~ pentru apa potabilă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epuratór s. n., pl. epuratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink