EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura, epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁRE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Epurare ≠ poluare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epuráre s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁ, epurez, vb. I Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A epura ≠ a polua
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. și pl. epureáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epuráre s.f. Îndepărtare dintr-un post din cauze social-politice ◊ „Epurare mascată. În prezent, în organigrama guvernului există 424 posturi. Recent, au fost desființate un număr de 128 de posturi, epurarea fiind mascată sub pretextul reducerii cheltuielilor bugetare.” R.l. 8 IX 93 p. 3. ◊ „Modelul «marilor epurări» staliniste de la sfârșitul deceniului 4 l-a obsedat pe Nicolae Ceaușescu [...]” Sf.pol. 7/93 p. 19. ◊ „Stoparea epurărilor pe criterii politice” Ev.z. 27 I 97 p. 4 (formal din fr. épuration; DEX – alte sensuri; semnificația este mai veche, dicționarele i-au dat însă alte sensuri, unele potrivite ideologiei comuniste)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epurá vb. I 1992 (Sensul circulă din anii ‘50) v. restructura (din fr. épurer)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink