ÉPOS, eposuri, s. n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) Poem epic în versuri, de mari proporții, în care se povestesc fapte eroice. /<germ. Epos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉPOS s. n. epopee. ◊ povestire, narațiune. ◊ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉPOS s. v. epopee, poem epic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

épos s. n., pl. éposuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink