EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÍU ~ri n. Dig de piatră sau de nuiele construit împotriva eroziunii. /<fr. épi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÍU s. n. dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgătoare către larg, pentru a micșora lățimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare. (< fr. épi)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epíu s. n., art. epíul; pl. epíuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink